Soarele

Soarele se îneacă în cer,
Aşa cum eu mă înec în amintiri.
Soarele străluceşte dimineaţa,
Aşa cum strălucesc ochii plini de speranţă.
Soarele se ascunde după nori,
Aşa cum omul se ascunde după cuvinte,
Aşa cum eu mă ascund după poezii.

Am fost dată afară din mine

Am fost dată afară din mine,
Un război ma cuprins şi am pierdut.
E uşor să crezi în tine,
Când tu eşti Tu 
Şi ai renăscut.

O pânză

Viaţa e o pânză
Un roş aprins eşti tu
Ce freamătă cu patos,
O,foc stins şi nebun.
Şi eu un soare galben,
Pe pânză mă tot joc
Cu raze de lumină,
Hai intră şi tu în joc!
Albastrul cel senin
S-a şters de lacrimi multe,
Iar verdele cu viaţă ,
E stins acum de umpre.
Pe pănză e o luptă,
Culori se-nvârt frenetic.
Un zbucium de culoare
În-năuntrul tău bezmetic.

UN AN

Respiri adânc şi simţi cum vine
Un tu întreg cândva pierdut.
Alegi să crezi mai mult în tine
Dar fugi de parcă
Nu  te-ai cunoscut.
Un an trecut-au peste toate,
Un an ce acum s-a risipit
Un an ce vag ,ca prin ruine,
Era cândva ...
Un început.

Poeţii

Eu las cuvintele să se aşterne pe hârtie
Aşa cum vor ele,
Şi nu e prea bine.

Aş vrea să pot scrie tot ce gândesc
Dar e prea mult tot ce trăiesc.

Şi pun stăpânire pe tot ce e bun,
Pe tot ce e frumos,pe tot ce e pur.

Şi chiar nu contează ceea ce tu simţi
Când orice dispare ,noi ,trebuie să fim cuminţi.

Atâta gălăgie şi totuşi e pustiu
Când soarele adoarme,
Noi abia atunci ne trezim.