Ce ghinion...

Văntul suflă puternic şi risipeşte totul.
Sunt doar o frunză căzută,
Ce ghinion că m-ai găsit pe pământul tău.

A fost colorat,
Acel pământ...
Dar eu m-am hrănit din culoarea lui
Şi viaţa din el  s-a risipit în mine,
Ce păcat...

Acum este uscat,
Cam făra viaţă.
Şi eu am fost aşa la început,
Dar am căzut pe pământul tău,
Ce ghinion...

Ce repede timpul trece

Că totul trece
Îmi este cunoscut.
Din cer cu picuri,
Cade timpul pierdut.

Atâtea valuri 
Încearcă să înece,
Trecutul în adânc,
De unde nu îl pot culege.

Ce repede timpul,el,trece.

Ceasul ticăie

Ceasul ticăie,
Nu mai ai timp.
Afară totul moare
Tu priveşti în zare zâmbind.

Ceasul ticăie,
Clipa se scurge
Frunza din copac piere,se duce.

Ceasul ticăie,
Viaţa fuge.
Tu eşti calm
Deşi furtuna încearcă să te alunge.

Ceasul ticăie,
Tu doar îl asculţi bătând,
Îţi dai seama că natura 
E doar un simplu gând.

În libertate

În libertate gându-mi
Aleargă neîncetat
Spre a găsi cuvântul
Ce în suflet e purtat.

Atâtea frunze cad
De vântul furios
Şi atâtea mări se zbat
Să aducă ce-i frumos.

Iubirea

Iubirea e apă pentru flori,
Iubirea e cereul
După ce nu mai sunt nori.
Iubirea e ce rămâne după ce ai murit.
Iubirea e viaţă fără de sfârşit.

Vorbeşte cu mine!

Nu lăsa tăcerea să cadă peste mine,
Şi  nu lăsa omul să fie în ruine.
Iar dacă taci...
Să taci doar prin cuvinte.
Cu inima vorbeşte-mi,
A mea nu vrea cuvinte.

Soarele

Soarele se îneacă în cer,
Aşa cum eu mă înec în amintiri.
Soarele străluceşte dimineaţa,
Aşa cum strălucesc ochii plini de speranţă.
Soarele se ascunde după nori,
Aşa cum omul se ascunde după cuvinte,
Aşa cum eu mă ascund după poezii.

Am fost dată afară din mine

Am fost dată afară din mine,
Un război ma cuprins şi am pierdut.
E uşor să crezi în tine,
Când tu eşti Tu 
Şi ai renăscut.

O pânză

Viaţa e o pânză
Un roş aprins eşti tu
Ce freamătă cu patos,
O,foc stins şi nebun.
Şi eu un soare galben,
Pe pânză mă tot joc
Cu raze de lumină,
Hai intră şi tu în joc!
Albastrul cel senin
S-a şters de lacrimi multe,
Iar verdele cu viaţă ,
E stins acum de umpre.
Pe pănză e o luptă,
Culori se-nvârt frenetic.
Un zbucium de culoare
În-năuntrul tău bezmetic.

UN AN

Respiri adânc şi simţi cum vine
Un tu întreg cândva pierdut.
Alegi să crezi mai mult în tine
Dar fugi de parcă
Nu  te-ai cunoscut.
Un an trecut-au peste toate,
Un an ce acum s-a risipit
Un an ce vag ,ca prin ruine,
Era cândva ...
Un început.

Poeţii

Eu las cuvintele să se aşterne pe hârtie
Aşa cum vor ele,
Şi nu e prea bine.

Aş vrea să pot scrie tot ce gândesc
Dar e prea mult tot ce trăiesc.

Şi pun stăpânire pe tot ce e bun,
Pe tot ce e frumos,pe tot ce e pur.

Şi chiar nu contează ceea ce tu simţi
Când orice dispare ,noi ,trebuie să fim cuminţi.

Atâta gălăgie şi totuşi e pustiu
Când soarele adoarme,
Noi abia atunci ne trezim.