Ce ghinion...

Văntul suflă puternic şi risipeşte totul.
Sunt doar o frunză căzută,
Ce ghinion că m-ai găsit pe pământul tău.

A fost colorat,
Acel pământ...
Dar eu m-am hrănit din culoarea lui
Şi viaţa din el  s-a risipit în mine,
Ce păcat...

Acum este uscat,
Cam făra viaţă.
Şi eu am fost aşa la început,
Dar am căzut pe pământul tău,
Ce ghinion...

Ce repede timpul trece

Că totul trece
Îmi este cunoscut.
Din cer cu picuri,
Cade timpul pierdut.

Atâtea valuri 
Încearcă să înece,
Trecutul în adânc,
De unde nu îl pot culege.

Ce repede timpul,el,trece.

Ceasul ticăie

Ceasul ticăie,
Nu mai ai timp.
Afară totul moare
Tu priveşti în zare zâmbind.

Ceasul ticăie,
Clipa se scurge
Frunza din copac piere,se duce.

Ceasul ticăie,
Viaţa fuge.
Tu eşti calm
Deşi furtuna încearcă să te alunge.

Ceasul ticăie,
Tu doar îl asculţi bătând,
Îţi dai seama că natura 
E doar un simplu gând.

În libertate

În libertate gându-mi
Aleargă neîncetat
Spre a găsi cuvântul
Ce în suflet e purtat.

Atâtea frunze cad
De vântul furios
Şi atâtea mări se zbat
Să aducă ce-i frumos.

Iubirea

Iubirea e apă pentru flori,
Iubirea e cereul
După ce nu mai sunt nori.
Iubirea e ce rămâne după ce ai murit.
Iubirea e viaţă fără de sfârşit.

Vorbeşte cu mine!

Nu lăsa tăcerea să cadă peste mine,
Şi  nu lăsa omul să fie în ruine.
Iar dacă taci...
Să taci doar prin cuvinte.
Cu inima vorbeşte-mi,
A mea nu vrea cuvinte.