Eu las cuvintele să se aşterne pe hârtie
Aşa cum vor ele,
Şi nu e prea bine.
Aş vrea să pot scrie tot ce gândesc
Dar e prea mult tot ce trăiesc.
Şi pun stăpânire pe tot ce e bun,
Pe tot ce e frumos,pe tot ce e pur.
Şi chiar nu contează ceea ce tu simţi
Când orice dispare ,noi ,trebuie să fim cuminţi.
Atâta gălăgie şi totuşi e pustiu
Când soarele adoarme,
Noi abia atunci ne trezim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu