Iarnă

Lumea s-a schimbat.

Din cer acum nu plouă
Decât cu amintiri şi poate,
Un pic de rouă.

Dar roua dimineţii 
Acum a îngheţat
Zăpada cea grea
Pe ea s-a aşezat.

Căci fulgii de magie
De mână ,ei, se ţin.
Azi nu mai e  soare,
E doar cer alburiu.

Am adormit doar o clpiă

Te-ai oprit doar pentru o clipă

Şi lumea mea ,toată ,cu tine s-a oprit

Am adormit doar pentru o clipă

Şi-apoi...

Tu nu m-ai mai treizit.

Îmi înalţ aripile spre cer

Îmi înalţ aripirele spre cer
Şi simt cum vântul 
Mă poartă pe braţe.
Îmi înalţ aripile spre cer
Şi simt iubirea
Pe care o inspir în loc de aer,
Iubirea care îmi intră în plămâni
Apoi răspândită prin sânge
Îmi inundă tot corpul.
Îmi înalţ aripile spre cer
Sperând ca acolo să te găsesc pe tine,
Iubirea mea.

Ce ghinion...

Văntul suflă puternic şi risipeşte totul.
Sunt doar o frunză căzută,
Ce ghinion că m-ai găsit pe pământul tău.

A fost colorat,
Acel pământ...
Dar eu m-am hrănit din culoarea lui
Şi viaţa din el  s-a risipit în mine,
Ce păcat...

Acum este uscat,
Cam făra viaţă.
Şi eu am fost aşa la început,
Dar am căzut pe pământul tău,
Ce ghinion...

Ce repede timpul trece

Că totul trece
Îmi este cunoscut.
Din cer cu picuri,
Cade timpul pierdut.

Atâtea valuri 
Încearcă să înece,
Trecutul în adânc,
De unde nu îl pot culege.

Ce repede timpul,el,trece.

Ceasul ticăie

Ceasul ticăie,
Nu mai ai timp.
Afară totul moare
Tu priveşti în zare zâmbind.

Ceasul ticăie,
Clipa se scurge
Frunza din copac piere,se duce.

Ceasul ticăie,
Viaţa fuge.
Tu eşti calm
Deşi furtuna încearcă să te alunge.

Ceasul ticăie,
Tu doar îl asculţi bătând,
Îţi dai seama că natura 
E doar un simplu gând.

În libertate

În libertate gându-mi
Aleargă neîncetat
Spre a găsi cuvântul
Ce în suflet e purtat.

Atâtea frunze cad
De vântul furios
Şi atâtea mări se zbat
Să aducă ce-i frumos.