Văntul suflă puternic şi risipeşte totul.
Sunt doar o frunză căzută,
Ce ghinion că m-ai găsit pe pământul tău.
A fost colorat,
Acel pământ...
Dar eu m-am hrănit din culoarea lui
Şi viaţa din el s-a risipit în mine,
Ce păcat...
Acum este uscat,
Cam făra viaţă.
Şi eu am fost aşa la început,
Dar am căzut pe pământul tău,
Ce ghinion...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu